Rugăciune către preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
(ce se rostește la încheierea rugaciunii Paraclisului Maicii Domnului)
O, Doamna mea preabinecuvântată, folositoarea neamului omenesc, scăparea şi mântuirea celor ce aleargă la tine, ştiu adevărat, ştiu, că foarte am păcătuit, şi te-am mâniat pe tine, preamilostivă Doamnă, şi pe cel născut cu trup din tine, pe Dumnezeul cel bun; ci am multe chipuri, ale acelora care mai înainte de mine au mâniat mila lui cea bună: pe vameşi, pe desfrânate, şi pe ceilalţi păcătoşi, cărora s-a dat iertare de păcate, pentru părerea de rău şi mărturisire. Deci acestea multe chipuri punându-le înaintea ochilor sufletului meu celui greşit, şi spre atâta îndurare a lui Dumnezeu cea primită de dânşii uitându-mă, am îndrăznit şi eu păcătosul, a alerga cu pocăinţă la îndurarea ta cea bună, o preamilostivă Doamnă! ca să-mi dai mână de ajutor, şi să ceri la Fiul tău şi Dumnezeu, iertarea păcatelor mele celor grele. Cred şi mărturisesc, că acela, pe care l-ai născut, Fiul tău, este adevărat Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu, judecătorul viilor şi al morţilor, care va să răsplătească fieşte-căruia după faptele lui. Cred iară şi mărturisesc că tu eşti adevărat de Dumnezeu Născătoare, izvorul îndurărilor, mângâierea celor ce plâng, cătarea celor pierduţi, puternică şi neîncetată mijlocitoare către Dumnezeu, care foarte iubeşti neamul creştinesc, şi stai bună pentru îndreptarea mea. Că nu este cu adevărat alt ajutor şi acoperământ oamenilor, afară de tine, o, Doamnă preaîndurată! şi nimenia care a nădăjduit întru tine, nu a fost ruşinat, şi prin tine imblanzind pe Dumnezeu, nimeni nu este părăsit. Pentru aceasta rog bunătatea ta cea nemăsurată: deschide-mi uşile milostivirii tale, celui ce am rătăcit şi am căzut în noroiul adâncului; nu te scârbi de mine necuratul, nu trece cu vederea rugăciunea mea a păcătosului, nu mă părăsi pe mine ticălosul, pe care întru pierzare duşmanul cel rău m-a răpit; ci îmblânzeşte pentru mine pe milostivul Dumnezeu, cel ce s-a născut din tine: să ierte păcatele mele, şi să mă mântuiască din pieirea mea. Ca şi eu cu toţi cei ce au dobândit iertare, să cânt şi să preamăresc îndurarea cea nemăsurată a lui Dumnezeu celui născut din tine, şi neînfruntată folosinţa ta cea spre mine, în viaţa aceasta, în veacul cel de veci. Amin.
Sursa: http://www.greco-catolic.ro/rugaciuni.asp?autor=todea&id=11
| 
