Duminica a 5-a a Sfintelor Paşti

Hristos a înviat!

Iubiți credincioși, sunt săptămâni bune de când nu mai celebrăm în Biserică împreună cu voi. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru ajutoarele pe care le avem și ne permit să mergem mai departe folosind transmisiile pe internet. Vă imaginați cât de dificil ar fi fost dacă ar fi trebuit să rămânem închiși acum 20 de ani când nu aveam aceste mijloace de a transmite celebrările pe internet și a fi atât de accesibile tuturor. Măcar acum avem această fereastră prin care ne putem uita în Biserica comunității noastre și să ne simțim aproape ca și când am fi prezenți.

Este o binecuvântare să ai o comunitate unită, plină de energie. A fost o binecuvântare atunci când, cu acordul gazdelor noastre, parohia romano-catolică am putut începe celebrările prin media, să am la dispoziție oameni care să mă ajute în această activitate nouă și inedită. Trebuie să îi mulțumesc lui Bogdan, când a răspuns prezent convocării din fiecare duminică, părintelui Emil, pentru suportul continuu oferit pe parcursul acestor săptămâni. De asemenea am putut avea ajutor și suport tehnic din partea mai multor credincioși care s-au implicat cu sfaturi și ajutor pentru a îmbunătăți calitatea transmisiilor. Trebuie să mulțumesc tuturor celor care nu au uitat comunitatea parohiei din care fac parte, donând sau chiar înscriindu-se în programul de donații preautorizate.

Perioada aceasta este o perioadă în care învățăm lucruri noi, schimbăm perspective iar comunitatea noastră nu este scutită de acestea. Pe 15 martie s-au împlinit 7 ani de când mi-a fost încredințată spre păstorire comunitatea din Toronto. În ultimii 7 ani pot spune că am ajuns să vă cunosc destul de bine pe majoritatea dintre dumneavoastră, având ocazia să mă întâlnesc cu unii duminică de duminică iar cu alții mai rar. O spun cu inima strânsă că pandemia anul acesta ne-a lipsit de 2 momente în care ne vedeam mai mulți și celebram împreună bucuriile oferite de Dumnezeu pentru mântuirea noastră, Sărbătoarea Hramului și Sărbătoarea Învierii Mântuitorului.

Săptămâna trecută vă spuneam, că am abordat o notă personalizată a Scrisorii de Vești, știind că suntem o familie mai mare, o familie unită de credință, dar și de alte idei și idealuri comune. Fiind oameni adunați în jurul unei comunități suntem chemați într-o oarecare măsură să contribuim în familia noastră și tocmai de aceea pe parcursul anilor v-am amintit de multe ori despre talanții noștri pe care să îi folosim pentru a îmbogăți Biserica. Odată cu numele pe care îl primește un preot la hirotonire vine și o responsabilitate, părinte, părinte al comunității pe care o păstorește, dar asta nu înseamnă că întreagă responsabilitate a familiei este pe „umerii” acestuia.

Am primit cu toții Botezul, iar odată cu acesta am devenit parte a preoției universale a Bisericii, așa încât fiecare dintre noi este chemat să devină un stâlp al Bisericii. Nu venim la Biserică doar pentru a auzi Sfânta Liturghie și a pleca de acolo în grabă. Venim la Biserică să îl ascultăm pe Dumnezeu care ne vorbește, îl primim că hrană în mod real sub formă pâinii și a vinului, vrem să ne întâlnim unii cu ceilați, să ne bucurăm de comuniunea de credință, la care suntem cu toții părtași. Pentru că de acum încolo o bună perioada de timp va trebui să păstrăm această distanță de „2 metri” nu înseamnă că ne vom și distanța unii de ceilalți. Mai mult decât atât în aceste momente de cumpănă suntem chemați cu toții să dăm dovadă de unitate și dragoste față de aproapele nostru. Exclamarea pe care o facem înainte de rostirea Crezului de la Sfânta Liturghie să ne fie călăuză în viață noastră: SĂ NE IUBIM UNUL PE ALTUL CĂ ÎNTR-UN GÂND SĂ MĂRTURISIM. Haideți ca atunci când va veni momentul să fim din nou împreună să ne bucurăm că o familie care nu s-a mai văzut de multă vreme iar reîntâlnirea să fie plină de bucurie.

Duminica a 5-a a Sfintelor Paşti

Duminica aceasta este cea de-a 5a duminică a Paștilor. În fragmentul Evanghelic Mântuitorul Hristos se întâlnește cu femeia Samarineancă.

Sfânta Liturghie va fi transmisă pe canalele tradiționale de Facebook și Youtube, adresele acestora găsindu-se mai jos:

Facebook Live

YouTube Channel

Evanghelia duminicii este de la Ioan (4,5-42)

În vremea aceea a venit Isus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; si era acolo fântâna lui Iacov. Iar Isus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Isus a răspuns şi i-a zis: dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Isus i-a zis: mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: n-am bărbat. Isus i-a zis: bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Isus i-a zis: femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în spirit şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Spirit este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în spirit şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Cristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Isus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: ce o întrebi, sau: ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Cristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Isus le-a zis: mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Cristosul, Mântuitorul lumii.